In Tara Galilor exista o traditie larg raspandita pana in secul al-XX-lea numita „lumanarea pentru morti”

În primii ani ai veacului trecut, un galez îi spunea lui W. Y. Evans-Wentz:

„Lumânarea morţilor apare ca o pată de lumină strălucitoare şi, indiferent cât de adânc ar fi întunericul, totul în cameră sau locul respectiv se vede limpede ca la lumina zilei. Lumânarea nu e o flacără, ci o masă de lumină, albastru deschis, care dansează ca împinsă de o forţă nevăzută, iar uneori se rostogoleşte neîncetat. Dacă te duci în apropierea luminii nu găseşti nimic, fiind duh”.