Scrutarea clusterului stelar Westerlund 1 i-a condus pe astronomi la descoperirea unui magnetar, o stea neutronica avand un puternic camp magnetic, ce da peste cap teoriile actuale referitoare la originea gaurilor negre.

Aglomerarea de stele Westerlund 1 de afla la o distanta de 16.000 de ani lumina de Pamant, in cosntelatia Ara – Altarul – regiune populata de numeroase corpuri stelare masive. Magnetarul identificat aici s-a format prin sucombare gravitationala, dupa ce steaua originala, sau precursoare, de 40 de ori mai mare decat Soarele, a murit formand o supernova catastrofala.

Problema apare din faptul ca o stea de asemenea dimensiuni intrata in colaps ar trebui sa formeze o gaura neagra. Pentru ca aceasta a rezultat, insa, intr-o stea neutronice, contrazice si scutura teoriile existente in aceasta privinta. Dr. Ben Ritchie, de la Universitatea Open, coordonatorul studiului, a declarat ca „daca Pamantul ar fi fost localizat in inima clusterului Westerlund 1, am fi avut pe cerul noptii sute de stele tot atat de stralucitoare precum Luna plina”.

Pentru a calcula masa stelei initiale, echipa de cercetare i-a estimat intai durata de viata. Stelele masive intra in colaps mai devreme decat cele mici deaorece presiunea din miezul lor este mai mare, ceea ce determina o ardere mai rapida a hidrogenului din componenta lor.

Astronomii au presupus ca aceasta stea s-a format in acelasi timp cu restul celor din cluster. Asadar, faptul ca steaua in cauza a intrat deja in colaps indica o posibilitate importanta ca ea sa fi fost mai masiva decat celelalte care exista acolo. Iar stelele cu o masa de peste 25 de ori mai mare decat cea a Soarului, se transforma, in mod normal, in gauri negre atunci cand mor.

O explicatie posibila a transformarii stelei in cauza intr-una neutronica si nu intr-o gaura neagra ar fi aceea ca a eliminat „noua zecimi din masa proprie inainte sa explodeze ca supernova”. Un mod prin care acest lucru s-ar fi putut intampla ar fi ca steaua precursoare sa fi fost parte a unui fenomen cunoscut sub denumirea de „stea binara”, iar companionul ei sa ii fi extras din masa. Acest lucru i-a fi permis sa evite soarta de a deveni o gaura neagra.