Aidoma unei mingi de baseball pasate de la un jucator la altul, sonda spatiala Cassini-Huygens a parcurs un fel de „sens giratoriu” in drumul spre Saturn, principalul sau obiectiv.

Lansata in mod deliberat pe o traiectorie deviata fata de cea a obiectivului sau, Cassini a parasit Pamantul la 15 octombrie 1997 indreptandu-se catre Soare. Acest traseu i‑a permis sa profite de gravitatia lui Venus, care i‑a dat un nou impuls trimitandu-l inapoi, spre Pamant si dincolo de acesta. La sfarsitul lui decembrie 2000, Cassini a ajuns cel mai aproape de Jupiter, pe care l-a monitorizat pana in primavara lui 2001.

Tot atunci, Cassini s‑a alaturat sondei Galileo, lansata anterior, intr-un proiect comun care s-a finalizat printr-o multitudine de imagini uimitoare ale celei mai mari planete din sistemul nostru solar. In cele din urma, ajutat de un impuls gravitational dat de Jupiter, Cassini a zburat spre Saturn, la care a ajuns trei ani mai tarziu, in iunie 2004.

Cantarind peste 5.400 kilograme, sonda spatiala Cassini este unul dintre cele mai mari si mai sofisticate vehicule spatiale lansate vreodata. Avand dimensiunile unui autobuz, sonda le-a dat emotii controlorilor de zbor ai misiunii, care au trebuit s‑o manevreze pe parcursul coborarii, la o viteza de 109.000 kilometri pe ora, printre inelele externe ale lui Saturn, unde se afla cei mai interesanti sateliti naturali ai planetei.

In pofida aparentelor, inelele lui Saturn nu sunt compacte, ci sunt alcatuite din aglomerari de resturi care orbiteaza planeta – de la simple pietricele pana la corpuri de marimea unui frigider. Constienti ca simplul impact cu o pietricica ar fi insemnat sfarsitul acestei misiuni de 3,4 miliarde de dolari, controlorii de zbor au dirijat coborarea sondei spre Saturn cu pumnii inclestati de emotie.

Cassini a coborat fara nici un incident cam la 21.000 kilometri de atmosfera planetei, acolo unde cele 18 seturi de instrumente pe care le purta au trecut la treaba, transmitand imagini si date catre NASA Deep Space, o retea de antene radio hipersensibile amplasate in California, Spania si Australia. Odata stabilizata, sonda spatiala – construita de NASA, Agentia Spatiala Europeana si Agentia Spatiala Italiana – a fost pregatita pentru cea mai ambitioasa parte a misiunii: decuplarea modulului Huygens si trimiterea sa spre Titan, cel mai mare satelit natural al lui Saturn.