Aşadar, în stânga imaginii, avem un poster din campania electorală din Germania anilor ’30, atunci când partidul lui Hitler (Naţional-Socialist) încerca să pună mâna pe putere. Să traducem puţin din acest poster, scris în germană:
“Wir Arbeiter sind erwacht” (în marginea de sus a posterului) care s-ar putea traduce ca: “Noi, muncitorii, ne-am trezit”. Acest slogan parcă seamănă mai mult cu unul comunist, decât cu unul nazist, comuniştii fiind cei care erau interesaţi de soarta muncitorilor.
Dacă vom coborî în josul posterului, vom observa trei oameni. Personajul din stânga frapează prin faptul că ţine în mână un pumnal. Apoi, urmează personajul de la mijloc ce poate fi un evreu (uitaţi-vă la statura mică, la nas şi la costum – toate fiind tipic evreieşti). El îi şopteşte ceva la urechea celui din faţa sa; acesta din urmă, ţine în mână un afiş pe care se poate citi: “Hitler Barons (…) Hetze und Verleumdungen. Die Bonzen im Speck, das Volk im Dreck”. Aceasta ar putea fi tradus astfel: “(…) Agitaţie şi calomnie. Boierii în bani, poporul în noroi”. Iarăşi, mi se pare un slogan comunist: nu comuniştii erau cei care luptau împotriva bogaţilor, burghezi care trăiau pe spatele poporului sărac?
În partea dreaptă a posterului se mai află un om, aflat între picioarele uriaşului. Acesta ţine în mână un afiş, pe care se poate citi: § 48. E vorba de articol 48 din Constituţia din 1919, cea care îi oferă preşedintelui puteri virtuale totalitare, dacă Reich-ul este ameninţat, din afară sau din interior. Acest articol a fost folosit de Hitler, atunci când a avut loc incendierea Reichstag-ului.
În josul posterului mai scrie: “wir waehlen Nationalsozialisten”, adică “votăm naţional-socialiştii”.
În concluzie, dacă nu apărea simbolul uriaş al zvasticii, sus în dreapta posterului, puteai spune că e vorba doar un afiş comunist. Şi totuşi, nu naziştii lui Hitler erau duşmanii de moarte ai comuniştilor? Cel puţin, aşa ne spune istoria oficială. Citim din dicţionarul istoric al lui Dominique Vallaud:
“Naţional-socialismul (nazismul): ideologie politică expusă de Adolf Hitler în “Mein Kampf” (1925) şi care a fost pusă în aplicare în cel de-al III-lea Reich (1933-1945). Reluând curente de gândire ca rasismul antisemit şi pangermanismul, Hitler adaugă doi duşmani ideologici moderni, liberalismul şi comunismul, responsabili, după el, de disoluţia naţiunii. Sloganul „Ein Volk, ein Rech, ein Fiihrer” (“Un popor, un imperiu, un conducător”) fondează concepţia hitleristă despre lume: superioritatea culturală şi rasială a poporului germanic (ceea ce implica salvarea de la orice „contaminare” şi impunerea unei politici rasiale), cucerirea unui „spaţiu vital” (mai ales în Est) şi autoritatea absolută a unui conducător carismatic (Fuhrerul) în cadrul unui stat totalitar şi centralizator”
Cred că istoria ar trebui rescrisă…