Ţinând seama de elementele aparent extraordinare asociate cu moartea animalelor – îndeosebi lipsa urmelor de paşi la locul faptei şi precizia chirurgicală cu care erau retezate organele vitelor – unii fermieri, crescători de vite şi membri ai poliţiei rurale au considerat că mutilările nu au o cauză terestră. „Recoltă ciudată”, un film documentar din 1980, al cărui scenarist şi producător era Linda Moulton Howe, a atras atenţia mulţimilor şi a contribuit în mare măsură la întărirea credinţei populare că pricina mutilărilor de animale erau O.Z.N.-urile.

Credinţa că extraterestrii mutilează animalele s-a răspândit cu repeziciune chiar şi în absenţa unor dovezi convingătoare. Însă relatările despre O.Z.N.-uri care ar fi avut legătură directă cu moartea animalelor au fost puţine. Un asemenea caz a fost dezvăluit prin hipnoză: o femeie i-a povestit lui R. Leo Sprinkle, psiholog şi O.Z.N.-olog, profesor la Universitatea Statului Wyoming, că a văzut când o vacă a fost luată într-un O.Z.N. „pe o rază galben-palidă”. Şi ea a fost luată, împreună cu fiica ei, în O.Z.N., unde i-a văzut pe extratereştri dezmembrând animalul.

Ulterior, Sprinkle a hipnotizat o a doua femeie care a istorisit o poveste cam asemănătoare. Această femeie susţinea că a fost răpită, împreună cu fiul ei şi că amândoi „au întâlnit extraterestri cu ochii roşii, ca ai diavolului”. Dar şi mai îngrozitor a fost ceea ce a zărit: o cadă mare plină de sânge şi bucăţi de trupuri omeneşti.

Această poveste are o asemănare şocantă cu povestea publicată în 1979, în Jay’s Journal: istoria romanţată a iniţierii unui tânăr în ritualurile unui cult satanic, care impunea mutilarea de animale. Din aceste elemente mărunte şi deloc concludente s-a dezvoltat o mitologie complexă, care la începutul anilor ’90 devenise o mişcare socială minoră, ce se întemeia pe ideea că fiinţe malefice din O.Z.N.-uri au încheiat o învoială cu „guvernul secret” al Americii, în virtutea căreia extratereştrii căpătau permisiunea de a mutila vite şi de a răpi fiinţe omeneştii, în schimbul tehnologiei superioare posedată de aceştia. Unele versiuni ale acestor poveşti susţineau că guvernul se preface că nu vede, în timp ce extratereştrii mutilează şi oameni şi animale. Aceste poveşti, în sprijinul cărora nu există dovezi, au fost răspândite prin intermediul cărţilor, al conferinţelor şi videocasetelor de către Milton William Cooper, William English şi alţi sprijinitori ai teoriei conspiraţiei. Toţi afirmă că au aflat acest secret îngrozitor de la membrii (pe care însă nu îi nominalizau) unor servicii de informaţii şi din documente guvernamentale. Criticii au pus la îndoială sinceritatea şi motivele care s-au aflat în spatele acestei atitudini adoptată de Cooper şi English.