Arthur Clarke (1917-2008) a fost unul dintre cei mai buni scriitori SF din istoria literaturii mondiale. Într-una din capodoperele sale “2010: Odiseea 2″ (scrisă în anul 1982), scriitorul britanic “imaginează” un viitor faustian pentru omenire. Am pus “imaginează” între ghilimele, întrucât sunt toate şansele ca Clarke să se fi inspirat din anumite zvonuri care au ajuns la urechea sa.

Despre ce e vorba mai exact? Oamenii de ştiinţă, îndemnaţi de organizaţii oculte, au pus la cale o “schemă satanică”, şi anume aceea de  a crea un al doilea soare, denumit şi “soarele satanic” sau “soarele lui Lucifer”, prin aprinderea atmosferei planetei Jupiter. Pentru cei care nu ştiau, Jupiter nu e chiar o planetă, ci o stea neexplodată. Jupiter este format, în principal, din substanţe gazoase, având o compoziţie foarte asemănătoare cu cea a Soarelui (Jupiter are 89% hidrogen şi 11% heliu, pe când Soarele are 78% hidrogen, 20% heliu, iar restul îl constituie metalele grele).

Pentru aprinderea învelişului gazos de pe Jupiter n-ar fi necesară decât detonarea unei încărcături explozive de către un satelit aflat în apropierea planetei Jupiter. O idee ce ar putea fi dusă la capăt de NASA, nu-i aşa?