Iata o poveste uluitoare scrisa de Facius Cardan, tatăl matematicianului Jerome Cardan din Milano, a relatat  în cartea „De Subtilitatae”, în 1491, următoarea întâmplare:

“Când mi-am îndeplinit riturile obişnuite, cam pe la a 20-a oră a zilei, mi-au apărut şapte bărbaţi ce purtau veşminte de mătase, asemănătoare cu togele greceşti şi încălţări scânteietoare. Ei purtau, de asemenea, armuri şi sub aceste armuri se vedeu obiecte de lenjerie de corp de o glorie şi o măreţie extraordinare. Doi dintre ei păreau a fi de un rang mai înalt decât ceilalţi. Cel care părea că le este comandant avea o faţă de un roşu închis. Ei au spus că aveau 40 de ani, dar niciunul dintre ei nu părea să aibă mai mult de 30.
I-am întrebat cine sunt, iar ei mi-au răspuns că sunt oameni supuşi, ca şi noi. Viaţa lor era mai lungă ca a noastră şi puteau să atingă până la trei secole. Întrebaţi de ce nu dezvăluie oamenilor tezaurele ştiinţei lor, ei au răspuns că o lege deosebită le impunea cele mai grave pedepse în cazul care ar dezvălui ştiinţa lor. Cel care părea a fi şeful lor a negat că Dumnezeu ar fi făcut lumea din veşnicie şi a susţinut că lumea este creată în fiecare clipă, în aşa fel că dacă Dumnezeu s-ar descuraja, lumea ar pieri imediat…”

Oare o fi adevarat?