Category: Mistere



Se numeşte cometa Elenin, din moment ce a fost descoperită de Leonid Elenin. Atunci când a fost descoperită pentru prima oară, în decembrie 2010, s-a calculat că ea va trece faţă de noi la o distanţă de 8,8 UA (1 UA = distanţa de la Pământ la Soare). Acum, calculele orbitei cometei arată că ea va trece la doar…0,24 UA faţă de Pământ, cu un minim de 0,15 A. Dar calculele se refac tot timpul şi cometa se poate apropia şi mai mult de Pământ, întrucât depinde foarte mult ce se va întâmpla cu această cometă în norul lui Oort.

Oricum, în ceea ce priveşte cometa Elenin se pot spune următoarele lucruri:

1. E prea devreme pentru a previziona cu acurateţe traiectoria sa finală.

2. Printre cometele observabile hiperbolice şi parabolice (acele ce provin din norul lui Oort), cometa Elenin are cea mai mică valoare la pericentru şi are înclinaţia cea mai mică la planul ecliptic.

3. Orbita cometei Elenin poate deveni instabilă dacă ea va întâlni anumite corpuri cereşti în centura cu asteroizi.

Cam în jurul datei de 18 octombrie 2011, cometa Elenin ar putea avea următoarea poziţie:
Ar putea fi această cometă sursa legendelor despre Nibiru şi distrugerea periodică a lumii? Nu uitaţi că unii consideră că celebrul calendar mayaş nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012, ci pe 28 octombrie 2011…

Anunțuri

Budapesta, Ungaria, 29 septembrie 2001. Un pilot militar ungur, în timp ce-şi pilota avionul militar, a observat şi a filmat un obiect zburător ciudat de culoare argintie. Nava se mişca în stânga sa, iar apoi s-a pierdut extrem de repede în nori.

Pilotul, care a dorit să rămână anonim, a declarat următoarele: “În partea mea stângă am văzut un obiect metalizat strălucitor, ce avea forma perfectă de disc. Am fost atent să filmez obiectul şi nu am încercat să-l urmăresc, din moment ce nu aş fi putut prinde viteza sa”.
Aceste mărturii ale piloţilor militari (dublate şi de înregistrările video) sunt cele mai bune dovezi în existenţa OZN-urilor. De ce? Pentru simplu fapt că piloţii militarii cunosc diferenţa dintre un OZN şi un fenomen meteorologic sau obiect zburător pământean, cu care, de obicei, mai sunt confundate OZN-urile. Se mai îndoieşte cineva de existenţa OZN-urilor?

În videoclipul de mai jos puteţi vedea câteva secvenţe din această înregistrare.


Conform afirmaţiilor făcute de Bertolocci, în a sa Magna Biblioteca Rabbinica (vol 3), sub domnia lui Ludovic cel Sfânt (Franţa, secolul al XIII-lea), cabalistul Rabbi Jechiel utiliza în mod curent energia electrică. Iată ce menţionează cronica:
„Când venea noaptea, la fereastra magicianului apărea o lumină atât de strălucitoare, încât nici un ochi nu putea să o privească prea mult fără a orbi, iar raza pe care o arunca era zugrăvită în culorile curcubeului. Nimeni nu-şi amintea să se fi stins şi se afirma că pentru a funcţiona nu avea nevoie nici de fitil, nici de idei sau de altă substanţă combustibilă cunoscută în acea vreme. Când un intrus sau un curios rău intenţionat încerca să pătrundă în cameră lovind insistent şi enervant cu ciocănelul metalic de la uşă, Rabbi apăsa pe un cui fixat în cabinetul său, declanşând astfel un fulger albastru între cui şi ciocănel. Nepoftitul era atunci zgâlţâit atât de rău, încât începea să ţipe cerând îndurare, imaginăndu-şi că pământul se va crăpa sub tălpile sale şi-l va înghiţi.

Într-o zi, un grup ostil s-a adunat în faţa intrării strigând ameninţări, prinzându-se în acelaşi timp de mâini pentru a rezista mai bine, credeau ei, straniului fenomen pe care magicianul îl declanşa. Cel mai curajos apucă furios de ciocănel. Atunci Jechiel apăsă cuiul. Imediat, asediatorii au căzut unii peste alţii, după care s-au împrăştiat care încotro, zbierând ca arşi, căci toţi au avut senzaţia că pământul s-a despicat, înghiţindu-i până la genunchi. Au fost atât de înfricoşaţi, încât niciodată n-au mai revenit să-l deranjeze pe magician”.
Incidentul a provocat rumoare în oraş şi, drept urmare, regele a avut câteva întrevederi confidenţiale cu rabinul. Explicaţiile acestuia se pare că i-au oferit atât de mare satisfacţie suveranului, încât acesta l-a protejat cu toată autoritatea sa de duşmanii pe care inevitabil şi-i făcuse.


Dr. Raul Rios Centeno, medic, dar şi investigator al fenomenelor paranormale, a relatat povestea unei paciente, o femeie de 30 de ani care a venit la dânsul pentru a se trata de hemiplegie, paralizia unei părţi a corpului.

Să auzim împreună incredibila poveste a femeii:

“Mă aflam împreună cu nişte prieteni în apropierea unei păduri localizate la circa 50 de kilometri de Lima, capitala statului Peru. Era noaptea şi ne-am spus să mergem prin pădure. Destul de ciudat, dar deodată am auzit nişte muzică şi am văzut în apropiere o mică cabană din piatră iluminată. Ne-am apropiat de ea şi, la ferestre, am văzut nişte oameni dansând înăuntru. Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât simţeam o senzaţie de răceală în tot corpul. Am vrut să intru înăuntrul cabanei, aşa că mi-am băgat mai întâi capul prin uşa care era deschisă. Ceea ce am văzut acolo m-a bulversat total: înăuntru erau oameni îmbrăcaţi în costume de secolul XVII! Am încercat să păşesc de tot în cabană, dar una din prietenele mele m-a tras.”

Chiar în acel moment, jumătate din trupul femeii a devenit paralizat. De ce a paralizat femeia? Oare întrucât prietena femeii a tras-o din cabană, atunci când se afla pe jumătate intrată? Era jumătate din trupul femeii prins într-un fel de vortex temporal sau “pasaj dimensional”?

Dr. Centeno spunea că electrocefalograma femeii arată faptul că emisfera stângă a creierului nu arăta semne de funcţionare normală, şi totodată prezenta impulsuri electrice anormale.
Ciudată întâmplare!


Există vreo posibilitate ca acest mediu neprietenos să fie preschimbat într-unul ospitalier, pentru a fi colonizat de către om, în viitorul mai apropiat sau îndepărtat?Ce-ar trebui să facem pentru această transformare a planetei Marte?

DA, pentru ca viata pe marte sa fie posibila, ar trebui oxigen, pentru a avea oxigen ar trebui plantate plante, dar asa cum plantele au nevoie de apa, iar descoperirea apei ionizate ar creste sansele ca Marte sa fie colonizata

De ce ar trebui să transformăm planeta Marte?

Pentru că, în viitor, Soarele va fi din ce în ce mai puternic, iar Pământul va fi mult prea fierbinte ca să mai găzduiască viaţă. Calculele anterioare au arătat că acest lucru s-ar putea întâmpla peste 1 miliard de ani, dar a fost neglijat rolul presiunii atmosferice în reglarea temperaturii planetei, aşa că…Pământul ar putea deveni inospitalier mai devreme decât s-ar crede!


În ultimii aproximativ 300 de ani, s-au descoperit cadavre umane incredibil de bine conservate în mlaştinile pustii, bogate în turbă, din Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Germania şi Danemarca. Majoritatea acestor mumii ale mlaştinilor sau trupuri ale mlaştinilor provin din perioada cuprinsă între primul secol î.Hr. şi secolul al IV-lea d.Hr., deşi cele mai vechi datează din Mezolitic (în urmă cu 10 000 de ani). Există, de asemenea, câteva exemple medievale şi moderne.

Cum de rezistă cadavrele în mlaştini?
Uimitoarele capacităţi de conservare ale mlaştinilor au împiedicat descompunerea acestor rămăşiţe antice atât de eficient încât, deşi scheletul de obicei nu rezistă, s-au păstrat pielea, organele interne, stomacul (uneori chiar şi rămăşiţele ultimului prânz), ochii, creierul şi părul.
O mlaştină este alcătuită în proporţie de 90% din apă. Această apă conţine de obicei mari cantităţi de turbă acidă (materie vegetală descompusă). Un asemenea mediu nu permite dezvoltarea bacteriilor, astfel că materialele organice scufundate în aceste smârcuri de turbă, precum cadavrele, nu vor fi distruse. Anumiţi acizi conţinuţi în această apă mlăştinoasă, temperatura scăzută şi lipsa oxigenului contribuie la conservarea şi bronzarea pielii, ceea ce explică culoarea maronie a majorităţii cadavrelor.
Dar cum şi de ce şi-au găsit moartea aceşti oameni în mlaştinile izolate, în urmă cu mii de ani ? Un lucru pe care îl ştim cu siguranţă este că un număr mare de cadavre recuperate prezintă semne de violenţă extremă, inclusiv de tortură şi crimă.

Bărbatul din Tollund, cea mai faimoasă mumie din mlaştină
Poate că cea mai faimoasă dintre aceste mumii din mlaştini este Bărbatul din Tollund, descoperit în mai 1950, lângă oraşul din Tollund, în Danemarca, de către doi fraţi care tăiau turba. Când oamenii au zărit chipul cadavrului s-au gândit imediat la o crimă recentă şi au contactat poliţia. Dar datarea cu Carbon 14 a părului Bărbatului din Tollund a arătat că acesta murise în jurul anului 350 î.Hr. În timpul operaţiunii de scoatere a cadavrului din mlaştină, unul dintre cei care ajutau s-a prăbuşit şi a murit în urma unui atac de inimă. Probabil că, aşa cum a sugerat arheologul danez P.V. Glob, mlaştina a cerut o viaţă în schimbul alteia.
Cadavrul Bărbatului din Tollund fusese aşezat în poziţie fetală şi era dezbrăcat, având pe el doar un capişon ascuţit din piele şi o curea. Părul îi fusese tuns foarte scurt, iar fire de barbă erau vizibile pe bărbie şi deasupra buzei superioare. O sfoară constând din două şnururi din piele răsucite fusese legată strâns în jurul gâtului şi se crede că a fost probabil spânzurat sau strangulat cu aceasta. Testele efectuate asupra conţinutului stomacului au arătat că ultimul prânz al Bărbatului din Tollund a constat dintr-un fel de supă de legume şi seminţe.
Un aspect interesant legat de această supă este că ingredientele erau un amestec de diferite seminţe sălbatice şi cultivate, printre care şi o cantitate neobişnuită de centaurea, care pare să fi fost culeasă special în acest scop. O posibilitate ar fi ca aceste ierburi să reprezinte un ingredient important pentru ultimul prânz dintr-un ritual sacru de execuţie. Această posibilitate a fost, de asemenea, sugerată de grija cu care a fost aşezat trupul şi de faptul că ochii şi gura i-au fost închise.
În jur de 500 de trupuri ale mlaştinilor au fost descoperite în Danemarca, deşi din anii ’50 nu au mai fost găsite altele.

Femeia din Huldremose, ciopârţită în mod macabru
Femeia din Huldremose, descoperită într-o mlaştină de lângă Ramten, Iutlanda, în 1879, avea două capişoane din piele, o cămaşă din lână, o eşarfă şi o panglică pentru păr. Examinarea cadavrului a scos la iveală detalii macabre: braţele şi picioarele femeii fuseseră ciopârţite, un braţ fiind tăiat cu totul, înainte de a fi azvârlită în turba mlaştinii. Femeia a murit în acest mod brutal cândva între anii 160 î.Hr. şi 340 d.Hr.

Alte două cadavre din mlaştină..ce par a fi fost mai întâi “executate”
În 1952, lângă Windeby în Schleswig-Holstein, în nordul Germaniei, două cadavre au fost descoperite într-o mlaştină mică. Primul s-a dovedit a fi un bărbat care a fost întâi strangulat şi apoi aşezat în mlaştină, trupul fiindu-i scufundat cu ajutorul unor crengi ascuţite, înfipte adânc în turba din jurul lui. Cel de-al doilea aparţinea unei fete de aproximativ 14 ani, datând din primul secol d.Hr. Fata fusese legată la ochi cu o panglică înainte de a fi înecată în mlaştină, iar trupul i-a fost fixat cu o piatră mare şi ramuri de mesteacăn.

Fata din Mlaştina Uchter
Mai recent, un trup a fost descoperit în nordul Germaniei, în Uchte, Saxonia inferioară, şi s-a crezut iniţial că aparţine unei adolescente ucise. Dar când oamenii de ştiinţă au reexaminat trupul în ianuarie 2005, şi-au dat seama că acesta aparţinuse unei fete cu vârsta cuprinsă între 16 şi 20 de ani, care fusese scufundată în mlaştină în jurul anului 650 î.Hr. A devenit cunoscută drept Fata din Mlaştina Uchter. Chiar şi părul i se conservase, deşi arheologii nu erau siguri dacă fusese blond sau brunet la origine, căci turba colorează părul în roşu.

Misterul rămâne…
Un detaliu interesant îl reprezintă proporţiile nefireşti ale trupurilor din mlaştini, având defecte fizice de diferite feluri. Unul dintre cadavrele din Lindow Moss avea şase degete, altele aveau probleme cu coloana sau membre mai scurte. Asemenea oameni au fost aleşi pentru sacrificii pentru că erau consideraţi ca fiind diferenţiaţi fizic de către zei. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că mlaştinile sunt locuri înşelătoare şi nu putem elimina posibilitatea ca unele dintre aceste morminte din turbă să fie rezultatul unor accidente nefericite. Pur şi simplu, oamenii au căzut în ele şi s-au înecat. Altele ar putea conţine rămăşiţele unor oameni sărmani sau ale unor femei care au murit la naştere, fiind îngropaţi în locuri nesfinţite. Aceasta ar putea fi explicaţia pentru înmormântarea grijulie a fetei din Meenybradden, în Irlanda. Totuşi, luând în considerare gama largă de scenarii posibile, este clar că nu poate exista o singură explicaţie pentru misterul înspăimântător, dar fascinant al trupurilor din mlaştini.


În cartea sa, Paradisul regăsit sau leagănul rasei umane, William F.Warren, formulează ipoteza conform căreia rasa umană şi-ar avea originea pe un continent arctic, faimoasa Hyperborea a vechilor greci, o ţară a soarelui şi a fructelor, ai cărei locuitori, un neam de zei, trăiau peste 1000 de ani fără să îmbătrânească. Scandinavii păstrează legenda despre Ultima Thule, ţara minunată din nordul îndepărtat, unde soarele nu apune niciodată şi unde au trăit strămoşii rasei ariene. Se crede că Ultima Thule a fost capitala primului continent populat de aşa-zisa rasă ariană, care se numea Hyperborea şi era mai veche decât Atlantida.

Hyperborea s-ar fi aflat pe atunci în Marea Nordului şi s-ar fi scufundat în cursul unei ere glaciare. Unele ipoteze plasează originea iniţială a hiperboreenilor în sistemul solar Aldebaran, al cărui astru principal se află în constelaţia Taurus. Locuitorii continentul dispărut ar fi avut o înălţime de patru metri, ar fi fost albi, blonzi, cu ochi albaştri. Se presupune că nu au cunoscut războaiele şi s-au hrănit cu vegetale.
Conform unor prezumtive texte referitoare la Thule, hiperboreenii erau avansaţi din punct de vedere tehnic şi pilotau Vrillya, aparate de zbor ce pot fi asemănate OZN-urilor. Aceste discuri zburătoare utilizau levitaţia, ce se obţinea prin generarea unui puternic câmp magnetic, de către două discuri ce se roteau cu mare viteză în sensuri opuse. Ele utilizau ca suport pentru deplasare câmpul magnetic al Pământului.

Legenda aminteşte că atunci când Hyperborea a început să se scufunde, hiperboreenii au săpat cu ajutorul unor maşini mari, tuneluri uriaşe în scoarţa pământului şi s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Imperiul subpământean astfel creat a luat numele de Agartha, iar capitala s-a numit Shambala.
Detaşarea de viziunea oficială asupra istoriei, impusă de suprastructura ocultă prin mijloacele clasice de propagandă în scopul menţinerii sub control a omenirii, poate fi fundamentată, în afara argumentelor evidenţiate anterior, şi de o serie de descoperiri de ordin etnologic.

 


dMarea Britanie se confruntă oficial cu o mare criză de miere de albine, şi asta pentru că populaţia de albine se diminuează pe zi ce trece, aşa cum aflăm din ştirea de pe agenţia Reuters. Cauzele acestui fapt ar fi multiple, dintre care am putea număra: o vară umedă a anului 2010, folosirea unei agriculturi intensive şi infectarea cu un parazit periculos a familiilor de albine.

Interesant e faptul că Albert Einstein a spus că dacă albinele ar dispărea brusc de pe Pământ, atunci omenirea ar mai avea doar 4 ani la dispoziţie pentru a supravieţui. Ei bine, dacă albinele încep să moară încet-încet, începând cu Marea Britanie, atunci moartea lor s-ar putea extinde în întreaga lume, şi atunci omenirea va supravieţui doar 4 ani de zile, după acest eveniment! Asta dacă vrem să-l credem pe cuvânt pe

Einstein! Să fi previzionat genialul fizician vreo catastrofă a mediului natural?

Oricum, cercetătorii au observat în ultima perioadă că familiile de albine încep să se împuţineze în întreaga lume. Şi nu putem da vina pe paraziţi sau pe vreme. Se pare că undele produse de reţelele mobile de telefonie sau chiar începutul schimbării polilor Pământului ar putea fi de vină pentru dispariţia familiilor de albine.

Aşadar, să ne pregătim pentru sfârşitul lumii…din cauza albinelor?


Ştiţi ce înseamnă NRO? Este prescurtarea lui National Reconnaisance Office (adică Biroul de Cercetare Naţională), una din cele 16 agenţii de servicii secrete din Statele Unite (cam multe servicii secrete într-o ţară care pretinde că este campioana libertăţii şi a democraţiei!) Având sediul în Chantilly (Virginia), NRO are ca scop proiectarea, construirea şi întreţinerea sateliţilor spioni ai Guvernului SUA. Aparţinând Ministerului Apărării din SUA, agenţia mai are rolul de a coordona colectarea şi analiza informaţiilor din avioanele-spion şi din sateliţii de recunoaştere.

Pe 21 noiembrie 2010, a fost lansată în spaţiu o rachetă care a dus pe orbita Pământului un nou satelit secret american, care e considerat a fi cel mai mare satelit de până în prezent. Generalul de brigadă Ed Wilson consideră că “misiunea satelitului este aceea de a ajuta la asigurarea resurselor vitale pentru NRO, cu scopul de a sprijini apărarea noastră naţională”.

Site-ul The Spaceflight Now a citat un oficial NRO, care a declarat: “Întotdeauna vigilentă, ochii şi urechile NRO oferă politicienilor Americii, analiştilor de securitate, pacifiştilor şi specialiştilor de securitate naţională informaţiile critice pentru a menţine America sigură, securizată şi liberă”. Cu alte cuvinte, pentru a-i spiona atât pe americani, cât şi restul lumii la greu.

Satelitul conţine o antenă uriaşă de 100 de metri care va avea rolul de a capta comunicaţiile civile şi militare. Noul satelit spion poartă numele de cod NROL-32. Însă altceva se remarcă la acest satelit: simbolistica din jurul lansării sale. La ce fel de simbolistică v-aţi fi aşteptat la lansarea celui mai mare satelit de spionaj? La una în care toate comunicaţiile civile vor fi spionate, pentru ca guvernul să deţină controlul asupra cetăţenilor săi? Desigur, la un simbolism Illuminati.

Priviţi imaginea de mai jos, apărută cu ocazia lansării lui NROL-32. Observaţi simbolurile Illuminati? Ochiul, piramida…


Prima stea de zirconiu, o descoperire unica pana in prezent, a fost identificata de catre un grup de cercetatori cercetatori irlandezi, descoperirea fiind confirmata si de catre specialistii de la Observatorul Astronomic Australian. Ineditul vine tocmai din compozitia ciudata a stelei botezata LS IV-14 116, zirconiul fiind un element folosit pentru crearea diamantelor false.

„Este o stea complet neobisnuita. In prezent, nu cunoastem absolut nimic despre modul in care s-a format. Nici macar nu aveam cunostinta ca astfel de stele exista”, afirma Dr. Simon O’Toole, unul dintre cercetatorii care au facut bizara descoperire.
Astronomii estimeaza ca LS IV-14 116 contine circa 4 miliarde de tone de zirconiu, o cantitate de 10.000 de ori mai mare decat cea din Soare

%d blogeri au apreciat asta: